Acest ghid a fost dezvoltat pentru a vă ajuta să înțelegeți tumorile cerebrale, simptomele lor, diagnosticul, tratamentul și efectele secundare ale acestuia. Informatiile prezentate în această broșură nu înlocuiesc consultul medical, sfatul avizat al unui medic și reflectă cunoștiințele generale existente în momentul redactării acestui document.

Să afli că tu sau cineva apropiat ție suferă de o tumoră cerebrală, poate fi un lucru înspăimântător. Se poate să știi puține despre creier, despre tumori și să te sperie și să te supere în același timp, faptul că ai de luat o serie de decizii. Această broșură îți va oferi o serie de informații esențiale și răspunsuri la o serie de întrebări. De-asemenea, îți spunem ce întrebări îi poți adresa medicului tău, astfel încât să fi bine informat asupra tratamentului, efectelor și așteptărilor. Să nu îți fie în nici un moment frică să ceri mai multe informații.

De la început, este vital să înțelegi că nu ești singur pe acest drum. Chiar dacă viața te-a pus pe tine sau pe cineva drag ție pe acest drum, trebuie să înțelegi că medici, psihologi și alți pacienti pot să îl parcurgă alături de tine. De-aceea, nu lăsa acest diagnostic să te descurajeze. În ziua de azi, combinația între chirurgie, radiochirurgie, chimio și radioterapie, oferă un tratament eficient pentru cele mai multe tumori cerebrale. Această broșură, reprezintă un prim pas care să te ajute să înțelegi niște lucruri foarte importante.  

Informațiile prezente în acest ghid sunt informații oferite de către medici alături de informații prelucrate din diverse ghiduri pentru pacienti, pe care le puteți găsi la sfârșitul acestui material, astfel încât să puteți citi mai multe materiale.

Tot la sfârșitul acestui documnet puteți găsi o versiune PDF care poate fi descărcată și imprimată, astfel încât să o puteți citi și în lipsa internetului, sau pe un suport de hârtie.

Introducere

            O tumoră cerebrală este definită ca o creștere anormală sau necontrolată a celulelor în creier. Tumorile pot fi benigne (non-canceroase) sau maligne (canceroase). Datorită localizării la nivelul creierului chiar și tumorile benigne pot fi periculoase. Deoarece creierul se află înăuntrul cutiei craniene odată ce o tumoră crește, ea exercită o presiune asupra creierului normal, determinând simptome neurologice și posibile deficite. De-aceea este foarte important ca ambele tipuri de tumori să fie tratate cât mai devreme posibil.

            Când o tumoră are originea în celule de la nivelul creierului, atunci ea este numită tumoră cerebrală primară. Alteori celule tumorale ajung în creier de la nivelul altor organe, cum ar fi plămânii sau sânii. Atunci tumora se numește secundară sau metastatică. Comparativ cu alte tipuri de cancer, tumorile cerebrale sunt mai rare, dar ele sunt considerate periculoase datorită localizării și naturii uneori agresive.

            Geografia funcțională a creierului 

         Creierul este un țesut moale, de consistența buretelui. El este protejat de craniu și trei membrane subțiri numite meninge. Un lichid numit lichid cefalo-rahidian (LCR) circulă printre meninge și prin spații de la nivelul creierului numite ventriculi. O rețea de nervi distribuită în tot organismul conduce mesaje de la creier și înspre creier, astfel încât acesta este responsabil de toate lucrurile pe care le facem conștient, de exemplu mersul, vorbitul etc. și lucrurile pe care le facem inconștient, cum ar fi respiratul. Tot creierul se ocupă de simțurile noastre (văz, auz, tactil, gust și miros), de memorie, emoții și personalitate. La nivelul creierului există două tipuri principale de celule: neuronii care sunt celulele nervoase și celulele gliale, care protejează și mențin poziția neuronilor.

În creier există neuroni, care sunt celulele unde se generează impulsurile nervoase. Aceștia sunt înconjurați de diverse tipuri de celule gliale, care dau naștere unor tipuri de tumori numite glioame. Celule ependimare căptușesc ventriculii cerebrali. Din aceste celule pot să ia naștere un tip de tumori, numite ependimoame.

Zone diverse de la nivelul creierului (arii cerebrale) controlează diferite funcții de-acea simptomele unei tumori cerebrale variază (a se vedea secțiunea următoare), în funcție de zona afectată:

Lobii frontali – conțin arii care se ocupă cu funcțiile intelectuale dezvoltate, cum ar fi conștiența, răspunsul la stimuli externi, personalitate. Coordonează activități motorii cum ar fi înghițitul, vocalizarea, mestecatul, expresiile feței și mișcări de la nivelul organismului.

Lobii parietali: coordonează vederea și simțul tactil (al atingerii); coordonează simțuri pentru înțelegerea controlului corpului, a scrisului, vorbitului și calculului matematic. Ajută la poziționarea corpului, manevrarea obiectelor și memoria verbală și non-verbală.

Lobii temporali: conțin arii ale auzului, mirosului, înțelegerii, memoriei lucrurilor văzute sau auzite, recunoașterea cuvintelor, personalității, comportamentului. Ajută la recunoașterea sunetelor muzicale și au un rol în memoria de lungă durată.

Lobii occipitali: interpretează ceea ce vedem și creează imaginea pe care o gândim. Ajută la scris și citit, la identificarea culorilor, recunoașterea obiectelor și cuvintelor și ne permite să ne dăm seama dacă un obiect se mișcă;

Cerebelul: se ocupă de postura și echilibrul organismului, coordonarea motorie a brațelor și picioarelor și de unele reflexe. Ne ajută să ne menținem echilibrul, dar contribuie alături de creier la acțiuni motorii complexe, cum ar fi vorbitul și mișcările fine.

Trunchiul cerebral: se ocupă de respirație, bătăile inimii, digestie, somn, transpirație, tensiunea arterială, temperatura corpului și echilibru.

 

Imagine laterală în care se evidențiază principalele structuri unde pot lua naștere tumorile craniene. Craniul este o cutie osoasă care protejează structurile profunde. Meningele cerebrale sunt alcătuite din trei foițe care învelesc și protejează creierul. De la nivelul meningelor pot lua naștere meningioamele. Creierul, cerebelul și trunchiul cerebral formează împreună Sistemul Nervos Central. In interiorul creierului, se secretă lichidul cefalo-rahidian (LCR) într-un sistem de camere numit sistem ventricular. Acest lichid are rol nutritiv și protector asupra creierului. Dacă acest lichid nu se resoarbe în mod adecvat, atunci apare hidrocefalia – care denumește situația în care ventriculii devin mai mari și apasă pe structurile din jur. Hipofiza este o glandă situată la baza creierului, unde se secretă o serie de hormoni importanți. Adenoamele hipofizare sunt tumorile glandei hipofizare.

Simptomele tumorilor cerebrale

Acestea depind de mărimea tumorii, tipul ei și localizare. Cele mai frecvente sunt:

– Cefaleea sau durerea de cap – care de obicei este mai puternică dimineața, se instalează brusc și persistă mai mult timp;

– Senzația de greață și vomitatul – și ele sunt de obicei mai frecvente dimineața;

– Semne neurologice care includ tulburări de vedere ( vedere dublă, scăderea ei), scăderea auzului, slabiciune musculară sau scăderea sensibilității la nivelul uneri zone a organismului, dificultăți de vorbire, miscări neîndemânatice, tulburări ale echilibrului, tremor, confuzie, schimbarea comportamentului;

– Crize sau convulsii epileptice care nu au existat înainte;

– Declin intelectual cum ar fi afectarea memoriei cu dificultăți în amintirea unor lucruri, scăderea abilităților de calcul și a capacității de judecată normală;

Creierul, imagine laterală în care se evidențiază lobul frontal, temporal, parietal și occipital și unele dintre principalele arii funcționale de la nivelul acestuia. În funcție de localizarea tumorii la nivel cerebral, aceasta poate cauza simptome diferite.

Tipuri de tumori cerebrale

         Să înțelegem cancerul

          Cancerul pleacă din celule, care sunt piesele care constituie țesuturile. Țesuturile se grupează și formează organele corpului. În mod normal celulele cresc, se înmulțesc pentru a forma noi celule de care organismul are nevoie, apoi pe măsură ce îmbătrânesc, ele mor și locul lor este luat de noi celule.

Uneori acest proces decurge greșit. Se formează celule noi atunci când organismul nu are nevoie de ele și nu mor atunci când ar trebui. Aceste celule sunt celule canceroase și ele  formează o masă de țesut numită tumoră. Atunci când o tumoră se găsește la nivelul creierului ea se numește tumoră cerebrală. Ca orice fel de cancer, tumorile cerebrale nu sunt contagioase, deci nimeni nu poate lua cancerul de la altcineva.

 

Tumori cerebrale benigne sau maligne

Tumorile cerebrale benigne nu conțin celule canceroase, iar după ce sunt îndepărtate de obicei nu mai cresc. Marginile lor sunt bine delimitate și celulele care le formează nu invadează țesuturile din jurul tumorii și nici nu se extind în alte părți ale organismului. Fiind localizate la nivelul creierului ele pot crește presiunea asupra țesutului din jur și genera probleme de sănătate. Foarte rar o tumoră benignă se transformă în tumoră malignă.

Tumorile cerebrale maligne sunt mai grave, deseori pot să pună viața în pericol. Ele cresc rapid și invadează creierul sănătos din jur. O tumoră cerebrală malignă poate să se extindă în altă parte din creier sau la măduva spinării sau chiar și în alte organe, proces numit metastazare. Uneori tumorile maligne sunt încapsulate, adică ele sunt împiedicate să se extindă în țesutul sănătos din jur, de un alt țesut cum ar fi oasele craniului.

 Gradul tumoral

Doctorii  grupează uneori tumorile cerebrale după grade, care variază de la grade joase (gradul I) la grade înalte (gradul IV). Gradul unei tumori se referă la cum arată celulele acesteia la microscop. Celulele unei tumori de grad înalt arată mult mai anormal și în general cresc mult mai repede decât celule tumorilor de grad mai mic.

Tumorile cerebrale primare

Tumorile care își au originea în celulele de la nivelul creierului se numesc tumori primare.   Ele sunt numite după tipul de celule care le-au dat naștere. Aproximativ jumătate din tumorile cerebrale și un sfert din tumorile măduvei spinării sunt tumori gliale sau glioame, adică iau naștere la nivelul celulelor gliale care sunt celulele care înconjoară și protejeză neuronii. În creier, tumorile gliale iau naștere de obicei la nivelul lobilor cerebrali (în cele două emisfere), dar ele pot apărea și la nivelul trunchiului cerebral și cerebel.

Cele mai frecvente tipuri de glioame sunt:
Astrocitoamele – sunt cele mai frecvente tumori gliale. Ele apar la nivelul astrocitelor, celule gliale în formă de stea. Astrocitoamele se împart în astrocitoame de grad mic (I și II) și de grad mare (III și IV). Astrocitomul de grad III se mai numește astrocitom anaplazic.

Astrocitomul de grad IV se numește glioblastom(GBM). Una din cinci tumori primare cerebrale la adulți este GBM, la copii fiind destul de rară. GBM invadează rapid țesutul sănătos din jur, fiind cea mai agresivă tumoră cerebrală, de-aceea și tratamentul trebuie inițiat cât mai rapid.

Ependimoamele – iau naștere în celulule localizate la nivelul ventriculilor cerebrali sau canalului central al măduvei spinării. Sunt frecvente la copii și adulți tineri. Există atât ependimoame benigne cât și ependimoame maligne.

Oligodendroglioamele – aceste tumori rare iau naștere în celulele oligodendrogliale, de obicei cresc încet dar pot invada țesutul din jur. Sunt frecvente la adulții de vârstă mijlocie.

Glioamele de trunchi cerebral – sunt mai frecvente la copii și la adulții de vârstă mijlocie.

Alte tipuri de tumori primare cerebrale iau naștere din alte celule decât cele gliale. Cele mai frecvente sunt:

Meduloblastomul– de obicei ia naștere la nivelul cerebelului sau trunchiului cerebral, fiind cea mai frecventă tumoră a sistemului nervos la copii. Ea reprezintă o variație a unei așa-numite tumori primitie neuroectodermale. Meduloblastomul este om tumoră malignă și necesită o terapie complexă.

Meningiomul – ia naștere la nivelul meningelor, foițele care învelesc creierul, fiind o tumoră care de obicei crește încet. Meningioamele reprezintă aproximativ o treime din tumorile cerebrale și pot să fie benigne (cel mai frecventt), dar și maligne.

Schwannomul – ia naștere din celulele Schwann, celule care căptușesc nervii. Cel mai frecvent apare la nivelul nervului acustico-vestibular, care e nervul care se ocupă de auz și menținerea echilibrului, numindu-se  schwannom vestibular sau neurinom acustic.

Cranifaringiomul – este o tumoră care crește la baza creierului, fiind mai frecventă la copii și la adulți în vârstă. În funcție de vârsta la care apare, poate să aibă comportamente diferite.

        – Adenomul hipofizar – este tumora care ia naștere la nivelul hipofizei, care este glanda o glandă situtată la baza creierului alcătuită din celule diferite a căror rol este să secrete diverși hormoni  care au diverse funcții. În funcție de celulele hipofizei de la nivelul cărora iau naștere, adenoamele au tratamente diferite – medicale, chirurgicale sau o combinație a celor două.

Tumorile cerebrale secundare sau metastatice

Celulele tumorale care apar la nivelul altor organe pot să ajungă la nivelul creierului prin vasele de sânge și odată ajunse aici să formeze o tumoră secundară sau metastatică. Ele poartă numele tumorii de origine și sunt diferite de tumorile primare, fiind mai frecvente ca acestea. Cel mai frecvent, la nivelul creierului metastazează cancerul pulmonar, cel de sân, melanomul, cancerul renal. Tratamentul poate varia în funcție de numărul de metastaze, stadiul și tipul tumorii primare.

 Cine riscă să dezvolte o tumoră cerebrală?

Nu se cunoaște cauza exactă de apariție a tumorilor cerebrale și doctorii pot foarte rar să spună din ce cauză cineva a dezvoltat o astfel de tumoră. Totuși știința a demonstrat că există anumiți factori care favorizează apariția acestor tumori, numiți factori de risc. Dintre factorii de risc enumerăm:

Sexul masculin – cu excepția meningioamelor, celălalte tipuri de tumori cerebrale sunt mai frecvente la bărbați.

Rasa – tumorile cerebrale apar mai frecvent la rasa albă decât la celălalte;

Vârsta – Tumorile cerebrale sunt cel mai frecvent diagnosticate la persoane peste 60 de ani. Totuși la copii, la care cancerul este mai rar, tumorile cerebrale sunt al doilea tip de cancer ca frecvență de apariție, după leucemie.

Istoricul familial de cancer – persoanele care au rude care au avut o tumoră glială, au un risc mai crescut pentru această boală decât ceilalți oameni.

Expunerea la radiații și alte chimicale – persoanele care sunt expuse la radiații în mediul de muncă au un rsic crescut de apariție a tumorilor cerebrale. De-asemenea risc crescut au și perosanele expuse la formaldehidă, clorură de vinil sau acrilonitril.

Diagnosticul tumorilor cerebrale

Dacă suferiți de simptomele unei tumori cerebrale, doctorul va dori să efectueze una sau mai multe din următoarele procedee de diagnostic:

Examen fizic – doctorul verifică semnele stării generale de sănătate;

Examen neurologic – semnele de vigilență, putere musculară, reflexe, semne de activitate cerebrală diminuată (lipsa puterii de concentrare, afectarea memoriei, incapacitatea de efectuare a sarcinilor simple), afectarea vederii, reflexelor;

Investigații imagistice  

Doctorul vă va indica un astfel de test, pentru a putea vedea anatomia creierului

Computer tomografia (CT) – un aparat de Raze X legat unui computer ia o serie de imagini detaliate de la nivelul capului. Uneori s-ar putea să vi se injecteze o substanță numită agent de contrast care să scoată în mai bine evidență detaliile creierului;

Rezonanța magnetică nucleară (RMN) – este cel mai precis mijloc pentru evaluarea tumorilor cerebrale. Spre deosebire de CT, RMN-ul nu folosește raze X, ci câmpuri magnetice. Uneori se folosesc agenți de contrast la fel ca în cazul CT-ului. RMN-ul este astăzi metoda preferată de diagnostic a tumorilor cerebrale. Gadoliniumul este agentul de contrast folosit în general pentru RMN. Acesta poate să cauzeze o cefalee temporară.

Biopsie

Este procedeul prin care un chirurg  recoltează o bucată din tumoră pentru ca aceasta să poată fi analizată de medicul anatomopatolog. Starea dvs. de sănătate și localizarea tumorii determină cea mai bună modalitate de biopsie. Dacă tumora este considerată a fi operabilă, atunci biopsia va fi făcută odată cu îndepărtarea tumorii.

Tratamentul tumorilor cerebrale

Tratamentul depinde de o serie de factori, care includ tipul tumoral, localizare, mărime și gradul tumoral. Tratamentul standard în tumorile cerebrale maligne constă din chirurgie, radioterapie și chimioterapie, cunoscut ca și tratament multimodal. În plus, în oricare moment se pot  trata simptome ca durerea sau alte simptome ale tumorii precum și manifestările determinate de șocul emoțional. Acest tratament adițional tratamentului standard poartă numele de managementul simptomelor, tratament de susținere sau îngrijire paliativă.

 

Tratamentul chirurgical

Chirurgia este de obicei primul pas al tratamentului. Este calea cea mai rapidă pentru îndepărtarea unei mari părți din tumoră. Neurochirurgul efectuează operația cel mai frecvent în anestezie generală. După ce părul este îndepărtat de pe scalp, este efectuată o incizie a acestuia si apoi se efectuează o craniotomie, adică se îndepărtează o bucată din craniu pentru a avea acces la tumoră. După ce îndepărtează o parte sau toată tumora, chirurgul închide craniul la loc cu bucata de os sau cu un material de protezare special. Apoi este închisă incizia de la nivelul scalpului.

Evoluția tehnologică a dus la o serie de îmbunătățiri majore în chirurgie. Astfel capacitatea de a efectua operații delicate a fost crecută spectaculos de folosirea microscopului, care oferă chirurgului o vedere clară asupra câmpului operator. Alte instrumente ca și neuronavigația ( un sistem de localizare al tumorii), neuromonitorizarea (monitorizarea activității nervoase pe parcursul rezecției tumorii)  sau administrarea unor substanțe de contrast intraoperatorii sunt toate tehnici pe care chirurgul le poate folosi dacă consideră necesar, pentru a crește siguranța și calitatea intervenției chirurgicale.

Uneori chirurgia nu este posibilă dacă tumora se află într-o zonă în care chirurgul nu poate ajunge fără să dăuneze prea mult țesutului sănătos din jur. Deoarece chirurgia nu poate distruge și celulele care s-au infiltrat în țesutul din jurul tumorii, este necesar ca tratamentul să fie continuat sub îndrumarea unui medic oncolog.

Radioterapia

Radioterapia folosește diverse tipuri de radiații pentru tratarea a multiple afecțiuni, printre care și tumorile cerebrale. Radioterapia funcționează prin distrugerea materialului genetic al celulelor tumorale și limitarea capacității lor de reproducere. Odată ce ele mor, sunt eliminate de organism. Și celulele normale sunt afectate de radiații, dar ele sunt capabile să se repare într-un mod mai efectiv decât celulele tumorale. Medicii oncologi radioterapeuți sunt cei care hotărăsc când, cum și în ce fel trebuie folosit tratamentul cu radiații în tumorile cerebrale.

Radioterapia urmează de obicei chirurgiei pentru a distruge celulele rămase în zona tumorii. Atunci când chirurgia nu este posibilă, radioterapia poate fi recomandată pentru înlocuirea ei. Programul de radioterapie depinde de tipul tumoral, mărimea și vârsta pacientului. Ședințele durează în jur de câteva minute. Opțiunile de radioterapie includ:

Radioterapia prin rază externă

Aceasta implică o serie de administrări zilnice a radiațiilor, pe parcursul mai multor săptămâni. Folosește raze X, electroni sau protoni ca și tipuri de energie. Ea este de mai multe feluri:

Radioterapia conformală tridimensională (3D-CRT) – combină  multiple câmpuri de radiații pentru a livra doze precise creierului. Adaptarea fiecărei raze tumorii pacientului, permite afectarea celulelor tumorale și în același timp protejarea țesutului din jur.

Radioterapia cu intensitate modulată (IMRT) – diferă de 3D-CRT prin faptul că intensitatea radiațiilor este modificată în cadrul fiecărei raze.

Radioterapia stereotactică – este un tip de radioterapie care constă în administrarea de raze multiple care sunt direcționate spre tumoră din diverse unghiuri. Astfel la nivelul tumorii se concentrează o cantitate mare de radiații, motiv pentru care este denumită radiochirurgie. Datorită concentrării razelor, ea poate fi făcută numai pe tumori de dimensiuni mici sau pe resturi tumorale.

Radioterapia internă

Acest tip de radioterapie se mai numește brahiterapie și constă în plasarea de surse radioactive direct în tumoră sau în locul în care a fost ea înainte de chirurgie. În timpul radiorapiei interne un tub sau balon, numit cateter va fi introdus în creier. Cu ajutorul lui radiațiile vor fi livrate la locul tumorii. Sursa de radiații va fi lăsată pe loc timp de mai multe ore sau zile pentru a omorî celulele tumorale. În ziua de azi, este extrem de rar folosită din cauza eficacității scăzute în tumorile cerebrale.

Chimioterapia

Înseamnă folosirea medicamentelor pentru a ucide celulele tumorale sau pentru a crește eficiența radioterapiei prin creștera radiosensibilității tumorilor. Medicamentele se administrează singure sau în combinație cu alte tratamente. Acestea se pot administra oral sau prin injecție. Ele circulă prin fluxul sanguin prin întreg organismul. Se administrează de obicei în cicluri, astfel încât o perioadă de recuperare urmează fiecărui ciclu. Medicamentele se pot administra în spital, ambulator sau acasă.

Uneori doctorul poate decide implantarea  în momentul chirurgiei, în locul de unde a fost extrasă tumora a unui material chimic numit biopolimer, care conține și medicamente.

Efecte secundare ale tratamentului

Oricare dintre tratamentele enumerate poate avea efecte secundare prin afectarea țesuturilor sănătoase. Aceste efecte depind de tipul tumorii, de durata și tipul tratamentului, de vârsta pacientului și de bolile asociate. Ele pot fi diferite la fiecare persoană, sau diferite la aceași persoană de la un moment la altul. Echipa terapeutică vă va explica care sunt posibilele efecte secundare ale unui tratament și cum puteți să le gestionați.

Chirurgia

Cefaleea persistă de obicei câteva zile. Medicamentele pot de obicei să îi scadă intensitatea. Oboseala, senzația de slăbiciune sunt de obicei frecvente. Perioada de recuperare este specifică fiecărui pacient în parte.

Rareori, apar alte probleme. Uneori pot să apară infecții, pentru care vor fi administrate antibiotice. Creierul se poate inflama, proces cunoscut sub numele de edem. Pentru acesta se administrează corticosteroizi. Uneori după rezecția unei tumori pacientul poate să prezinte o hemoragie în locul unde a fost tumora. În cazul în care sângele scurs este în cantitate mare sau pune în pericol viața pacientului, s-ar putea ca o a doua operație să fie necesară pentru a drena lichidul acumulat. Uneori, lichidul cefalo-rahidian (LCR-ul) poate să nu se mai resoarbă eficient după o operație de rezecție a unei tumori crebrale. Pentru aceasta s-ar putea ca neurochirurgul să decidă plasarea unui tub care să facă legătura dintre ventriculii cerebrali și o altă zonă din organism, de obicei abdomenul. Acest tub duce excesul de lichid din creier în abdomen și poartă numele de drenaj ventriculo-peritoneal.

Chirurgia poate să afecteze țesutul cerebral normal. Este posibil ca după chirurgie să apară probleme de gândire, vedere, vorbire, memorie etc. Aceste simptome dispar sau se atenuează de obicei în timp, însă uneori ele pot persista. Terapiile de recuperare sunt necesare în cazul persistenței îndelungate.

Radioterapia

Unii pacienți au o senzație de greață după tratament. Doctorul poate sugera medicamente pentru a scădea senzația de discomfort. Oboseala este de-asemenea frecventă, odihna fiind importantă. De-asemenea radioterapia poate determina căderea părului, care crește înapoi în câteva luni. Uneori pielea este afectată, ea devenind roșie, uscată, sensibilă.

Radioterapia poate determina la unii pacienți apariția unei inflamații a creierului care cauzează o senzație de presiune crescută în cap. Există medicamente care pot scădea intesitatea acestui simptom. Atunci când radiațiile ucid și țesut sănătos din creier, apare necroza de iradiere care poate determina cefalee puternică, crize epileptice sau, extrem de rar, moartea.

Chimioterapia

Efectele secundare depind de tipul de  medicamente folosit. Cele mai frecvente efecte secundare sunt febra, frisoanele, greața, senzația de slăbiciune. Unele dintre acestea pot fi tratate cu medicamente. Este important de știut că uneori chimioterapia poate agrava efectele secundare ale radioterapiei, doctorul putând sugera diverse metode pentru scăderea intensității acestor efecte

Controlul periodic și reabilitarea

Controlul periodic este foarte important în cazul unui pacient cu tumoră cerebrală. Doctorul va controla dacă tumora nu a reapărut. Controlul include examenul fizic și neurologic, iar la anumite intervale include examinarea imagistică prin CT sau RMN. Controlul periodic este individualizat pentru fiecare pacient.

Reabilitarea are în vedere nevoile personale ale fiecărui pacient. Echipa terapeutică trebuie să depună un efort constant pentru ca un pacient să se întoarcă la o viață normală cât mai curând. Terapia ocupațională, de vorbire sau fizică se adresează problemelor care pot apărea în evoluția bolii sau ca și complicații ale tratamentului.

Pentru mai multe informații, puteți încerca următoarele resurse

https://www.dana-farber.org/legacy/uploadedfiles/library/modules/treatment_center_thumbs/living-with-a-brain-tumor-brochure.pdf

http://blog.braintumor.org/files/public-docs/frankly-speaking-about-cancer-brain-tumors.pdf

http://www.abta.org/secure/about-brain-tumors-a-primer.pdf