Azi noapte, in timp ce ma plimbam in vis pe strazile din Purgatoriu (amestec intre Iad si Rai, care seamana leit cu un melanj dintre Piata Marasti din Cluj si Obor din Bucuresti) am dat nas in nas cu Saddam Hussein. Recunosc, initial mi s-a facut nitel frica cand s-a uitat la mine cu ochii lui fiorosi. Dar apoi l-am intrebat:
-Ce faci Saddam?
-Bine, ma plimb!
– Auzi Saddam, mereu am fost curios. Tu ce ai face daca ai fi Dumnezeu ?
– Aaa, o gramada! In primul rand, as crea apa si mancarea. Si apoi as face ca toate creaturile sa fie dependente de ele. Apoi as rade de fiecare data cand cate un animal, sau si mai bine, un om, ar muri prin lume fiindca ii lipseste vreuna din cele doua resurse. As face vulcani, tornade, tsunami si cutremure doar ca sa pot rade cand milioane de fiinte ar fi exterminate de cate-un eveniment imprevizibil . Fiindca evenimentele astea macro ar putea deveni plictisitoare, as crea suferinta, violul, crima, drama. Asa incat sa pot rade si de lucrurile mai mici, dar constante. As inventa holera, rujeola, varicela, rubeola, malaria, ciuma – toate boli care sa omoare milioane de oameni. As crea paraziti care sa omoare animale, ca doar ele de ce sa nu sufere ? Atunci cand unii oameni ar inventa mecanisme preventive pentru ele, as inventa alti oameni, care sa urle tare ca microroganismele inventate de mine nu omoara, ci leacurile pentru ele. Apoi as rade cand oamenii ar refuza sa mai administreze tratamentele. As inventa razboiul, astfel incat milioane de oameni sa sufere si m-as hlizi cand toti cei implicati ar muri. As inventa cancerul si ca sa fie si mai amuzant, l-as face sa apara la copii , la o varsta la care parintii sa fie déjà profund atasati de ei si sa sufere si mai mult cand copiii mor. As crea o subspecie de oameni, care sa refuze cercetarea pe embrioni, astfel incat sa fie cvasiimposibil sa se descopere leacul la cancerele alea. Si nu in ultimul rand, as crea indiferenta – un sentiment care sa ii faca pe toti, neresponsivi la suferinta…asa ca oamenii ar putea crea ferme unde animalele traiesc un calvar, doar pentru a fi mancate in final sau ar lasa continente intregi sa se zbata in razboaie, foamete si necaz, astfel incat sa am mereu de ce sa rad.
Se uita la mine zambind, eu ma uitam la el siderat…Am fost in stare sa ii zic numai :
– Saddam, ce bine ca nu esti tu Dumnezeu si lumea nu e asa cum spui tu !…
