Pentru ea oamenii au scris, au pictat, s-au bucurat. Tot in numele ei, iubiti gelosi au purtat razboaie, au omorat si s-au sinucis. De ce este acest sentiment atat de complex incat este pentru cei mai multi oameni nu numai o necesitate a vietii ci si chiar scopul ei?

« Dragostea e un mister »  spune o veche zicala. Datorit evolutiei stiintifice am inceput sa dezlegam din ce in ce mai multe lucruri legate de acest mister, si chiar daca mai avem multe de aflat, suntem pe drumul cel bun. Intelegerea iubirii romantice ne poate ajuta sa fim mai fericiti si sa ne protejam de aspectele mai putin benefice.

Dragostea romantica este in general impartita in trei etape: etapa de dorinta, cea de atractie si cea de atasament. In fiecare dintre aceste etape, in creier se petrec lucruri diferite.

In etapa intitiala, cea de dorinta, nivelele de dopamina si adrenalina sunt crescute. Dopamina este unul dintre principalii neurohormoni implicati in dependenta, de-acolo si nevoia permanenta de-a fi in jurul persoanei iubite la inceputul relatiei. Despartirile sunt din acest punct de vedere  ca momentele initiale de renuntare la un drog, de-aceea trebuie sa intelegem intenstitatea suferintei pe care o resimt oamenii cand trec prin asa ceva.  Adrenalina si noradrenalina sunt substantele care determina inima sa bata mai tare si mai repede, roseata,emotii atunci cand te afli in jurul persoanei iubite. Nu degeaba, s-a crezut atata timp ca omul iubeste cu inima, care a si devenit simbolul iubirii. Tot in aceasta etapa, scade nivelul serotoninei si aceasta scadere ne face sa fim mai putin capabili sa ne concentram asupra altor lucruri cu exceptia iubirii. Zicala « dragostea este oarba’ este adevarata in aceasta etapa, deoarece din cauza scaderii serotoninei si cresterii dopaminei, nu prea putem sa ne concentram asupra altor lucruri tot in aceasta etapa, nu observam deloc defectele persoanei iubite.

O iubire romantică intensă activează striatumul, o regiune a creierului care este adesea denumită”centrul placerii” si insula, o regiune a creierului care atribuie valoare activităților plăcute și durabile pentru a ne asigura că vom continua să ne implicăm) Aceste zone sunt aceleasi zone care sunt activate de consumul de droguri. Problema legata de dependenta  iubirii este că unii oameni se găsesc căutându-o în mod repetat, fără a mai progresa până la stadiul mai profund, de lungă durată al iubirii reale, în timp ce alți oameni pot dezvolta o pasiune intensa  doar pentru a afla că sentimentele lor nu sunt resimtite si de celalalt iar oricare dintre aceste situatii poate determina un comportament distructiv.

Pe masura ce relatia devine mai puternica, iubitii trec in etapa de atractie, si scade gradul obsesiei pe care il traiesc vizavi de cealalta persoana prin cresterea secretiei de serotonina. Creșterea serotoninei contribuie la producerea unui atașament mai puternic, in care nevoia ‘obsesiva ‘ face loc unei emotii mai puternice si mai autentice, care pregateste cuplurile pentru o relație pe termen lung. Oxitocina este o substanta care este implicata in crearea legaturilor emotionale puternice, de exemplu este secretata in cantitati crescute amplificand relatia dintre mama si copil. Aceasta substanta poate atinge niveluri mai crescute la femei si asa se explica de ce acestea au o tendinta mai puternica sa se ataseze emotional in aceasta etapa.

In aceasta etapa, iubitii isi observa defectele unul altuia iar cuplurile care rezista sunt cele in care in creierul iubitilor se mentine o actvitate crescuta in insula si in alte zone legate de aprecierea lucrurilor durabile. Ca atare, dragostea nu este pentru majoritatea oamenilor o dependenta, ci un factor de stabilitate si fericire si ca atare îi atribuim valoare și, prin urmare, dorim să repetăm experiența rămânând cu persoana pe care o iubim.

Cu cât mai lungă o relație, cu atât este eliberată mai puțin dopamina. Dar asta nu înseamnă că legătura moare. In etapa de atasament, noi schimbari la nivelul creierului, fac ca iubirea sa evolueze. O molecula numita CRF (factor de eliberare a corticotrofinei) ajuta la mentinerea cuplurilor impreuna. Aceasta este eliberata ori de câte ori cuplurile sunt separate si creează un sentiment neplăcut care duce la nevoia de reapropiere. La bărbați, crește nivelulul de vasopresina, care este legată de comportamentul teritorial și explica de ce, în relațiile sănătoase, bărbații sunt loiali și isi protejeaza iubitele, în timp ce în relații nesănătoase, sunt posesivi.

Interesant e ca in cuplurile care se iubesc intens si la multi ani de la inceputul relatiei, activitatea insulei si a celorlalti centri implicati in stabilitate si placere, este mult mai intensa in prezenta celui iubit, decat la alte persoane. Pe termen lung, persoanele casatorite traiesc mai mult, mai bine si mai fericite decat cele necasatorite. Aceasta se intampla si datorita faptului ca oamenii pot, datorita aprecierii pe care o au pentru partenerul lor, sa reseteze anumite comportament si au o sanatate cerebrala mai buna. Relatiile pe termen lung si casatoria scad riscul de dementa si deteriorare cognitiva.

Intr-un final, e important sa-ti amintesti ca, asa cum spunea William Faulkner, iubesti nu ‘pentru ca’, ci ‘in ciuda faptului ca’ ; nu pentru virtuti ci in ciuda defectelor.

Daca doresti sa afli mai multe, iti recomand:

https://www.youtube.com/watch?v=eyq2Wo4eUDg

https://www.youtube.com/watch?v=N8ZxyVuwxr0