Sa aduci cutitul la o lupta de pistoale denumeste situatia in care intri intr-o situație dificilă, fara a fi echipat în mod corespunzător. Desi pentru uniii e o supozitie automata, religia si morala nu sunt sinonime si nu trebuie incurcate. Daca o discutie despre etica este ca o lupta de pistoale, morala are ce sa caute, dar convingerile religioase te pot duce la concluzii nu tocmai fericite.

Avand in vedere calitatea de fost presedinte al Colegiului Medicilor si Profesor de Bioetica, nota ‘ Cazul Alfie și „umanismul”secolului XXI ‘(o puteti citi aici) scrisa de Domnul Profesor Astarastoae m-a surprins. Una dintre personalitatile medicinii romanesti,  care ar trebui sa aiba un punct de vedere stiintific asupra unui caz cu profunde implicatii asupra viitorului ingrijirilor paliative, il interpreteaza prin prisma unor convingeri religioase, iar concluzia la care ajunge conform careia ‘secularizarea a dus la o criza de sens a societatii determinate de abandonarea unor noţiuni esentiale din punct de vedere moral, și anume: sanctitatea vieții și valoarea vieţii’’, sugereaza faptul ca liderul unui for medical, crede ca medicii din societatea moderna nu mai respecta “valoarea vietii’ , fiindca societatea nu mai are convingeri religioase. Si isi bazeaza argumentatia pe Cazul Alfie, interepretand intr-o nota profund eronata intregul caz si argumentele care au dus la deciziile luate.

Cazul pe scurt : Alfie Evans s-a nascut in mai 2016. Din  decembrie 2016, el a fost internat in spital, suferind de o boala neurodegenerativa pe care medicii nu au putut-o diagnostica. El a fost tinut pe suport al functiilor vitale timp de 16 luni, din cele 23 de viata . Multiple examinari RMN au demonstrat distrugerea progresiva si ireversibila a tesutului cerebral (peste 70% distructie), iar examinarile EEG au aratat ca activitatea cerebrala era inexistenta, cu exceptia momentelor in care Alfie suferea crize epileptice. Cu alte cuvinte, neuronii ramasi nu functionau normal, ci existau doar descarcari anormale de impulsuri electrice, care cauzau crize epileptice. Alfie ‘a trait’ datorita faptului ca a fost tinut pe suport al functiilor vitale din decembrie 2016 pana in aprilie 2018. Personalul medical a sugerat familiei deconectarea de la aparate deoarece mentinerea sa ar fi constituit doar prelungirea unei stari severe, ireversibile, copilul suferind “degradarea catastrofală a țesutului cerebral” și că tratamentul ulterior ar fi nu numai “zadarnic”, ci și “lipsit de mila și inuman”. Familia a refuzat si a cerut mentinerea suportului. Cazul a fost prezentat judecatorilor, care au decis  ca prelungirea ingrijirii lui Alfie nu ii aduce acestuia nici un beneficiu, ci constituie doar prelungirea unei profunde suferinte. Parintii au cerut transferul copilului la un Spital subventionat de Vatican din Roma, iar justitia a refuzat transferul, avand in vedere ca trei medici adusi de la spitalul respectiv, au declarat ca tratamentele pe care i le-ar putea oferi lui Alfie, nu l-ar ajuta sa isi revina, ci ar prelungi starea semi-vegetativa in care se afla. Judecatorii au decis ca orice tratament care ar prelungi starea semi-vegetativa, adica o stare in care singurele semne “de viata » sunt crize epileptice necontrolabile, ar fi o cruzime.  Curtea Europeana a Drepturilor Omului a respins cazul ca fiind inadmisibil, avand in vedere ca nu s-a constat nici o incalcare a drepturilor omului. Alfie a murit la cateva zile de la deconectarea de la aparatele care il tineau in viata.

Domnul doctor invoca cazul Helga Wanglie, spunand ca numai parintii lui Alfie puteau decide retragerea suportului vital. O comparatie nepotrivita, deoarece in acel caz, un judecator din SUA a decis ca numai sotul putea decide intreruperea suportului ventilator in cazul unei paciente aflata in stare vegetativa persistenta – caz in care creierul nu este mort si pacientul nu este in coma (ca in cazul Alfie)1,2. In cazul Wanglie, anticipand ca oamenii ar putea spune ca plamanii  sunt pur si simplu ajutati sa functioneze de  catre ventilator, medicii nu au folosit argumentul ca suportul ventilator era « zadarnic » (ca in cazul lui Alfie), ci numai ca acest tratament este unul care nu ofera vindecare. O diferenta majora, din punct de vedere al implicatiilor. In cazul Alfie, suportul nu se adresa bolii de fond (neurodegenerativa), ci celorlalte organe. Spre deosebire de cazul Wanglie, petrecut intr-o vreme cand exploarea functiei cerebrale era dificila, in secolul XXI usurinta cu care putem explora activitatea cerebrala si statutusul ei functional (cat de bine functioneaza) fac ca predictibilitatea evolutiei unei boli cerebrale, sa fie mult mai buna. Ce ne-am face daca toata lumea ar gandi ca functia biologica, inteleasa ca batai ale inimii si functionare a organelor, intr-un corp in care creierul este mort, este egala cu viata, asa cum sugereaza eseul domnului profesor? Nu am mai avea transplantul de organe. Deoarece decizia medicala de recoltare a organelor se ia dupa ce se decide ca creierul respectiv nu mai prezinta activitate electrica. Ori creierul lui Alfie (care era distrus in proportie de peste 70%) prezenta doar descarcari electrice de tip epileptic-adica lipsea exact activitatea care ne transforma din suma organelor noastre, in ‘oameni’.

Domnul doctor spune ca acest caz« are toate caracteristicile eutanasiei pasive nonvoluntare petrecute într-o țară care nu a legalizat eutanasia ». Acest enunt este eronat, deoarece  eutanasia nu este acelasi lucru cu abtinerea de la prelungirea unui tratament. Pentru ca medicii sa poata fi acuzati de eutanasie, trebuie indeplinite doua conditii, dupa cum arata Welie si ten Have « pentru ca furnizorii de servicii medicale să fie supuși unor acuzații de eutanasie pasivă, trebuie să fie neglijenți; acestia nu au reușit să furnizeze un tratament care este atât indicat medical cât și consimțit de către pacient »3. Ori suportul medical atunci cand persoana respectiva nu mai are sanse sa isi revina, nu constituie un tratament, ci prelungeste pur si simplu procesul mortii.

Doctorul Astarastoae, invoca cazul lui Karen Quinlan, care a supravietuit timp de noua ani dupa retragerea suportului ventilator pentru a spune ca ’speranta de viata este grevata de subiectivism’  -cu alte cuvinte, nu stim cat va trai cineva. El uita sa mentioneze ca si in cazul Quinlan si in cel al lui Alfie, doctorii nu au decis  retragerea suportului ventilator pentru a cauza moartea, ci pentru ca mentinerea acestuia nu ar fi determinat decat prelungirea procesului mortii. Ori daca nu exista dorinta de a cauza decesul, nu putem vorbi despre eutanasie. Si in cazul Alfie si Quinlan, s-a administrat in continare dieta si substante terapeutice, doar ca pacientii au fost lasati sa respire independent. Cum am spus mai sus, suportul ventilator nu ar fi dus la ameliorare, ci pur si simplu la prelungirea suferintei.  Cu alte cuvinte, medicii trebuie sa recunoasca uneori limitele medicinei actuale, a lucrurilor pe care care le poate oferi si sa stie cand un anume lucru nu ofera beneficii si sa se abtina din a-l face. Asa cum frumos explica un ghid, pe care sunt convins ca Domnul Profesor il cunoaste mai bine « Deciziile de retragere sau de întrerupere a tratamentelor de prelungire a vieții nu sunt echivalente cu eutanasia dacă sunt autorizate de către un pacient competent in a lua decizii sau în cazul în care decizia clinică este ca prelungirea acestor manopere,  pe baza tuturor dovezilor disponibile, ar fi zadarnice – lipsite de beneficii pentru pacient și pur și simplu ar prelungi procesul mortii ».4

Sa spui ca ‘Calitatea vieții este și mai subiectivă și este determinată de valorile la care se raportează persoana respectivă. Noi apreciem calitatea după criteriile noastre și nu după trăirile persoanei analizate’ atunci cand discuti de un copil de 23 de luni, cu creier distrus, a carei singura experienta de viata  este in sectia de Terapie Intensiva a unui spital (16 luni din 23), care nu prezenta nici o sansa sa isi revina, nu prea e un argument care sa trebuiasca combatut, fiindca putem deduce usor inoportunitatea acestuia.

Mai departe, urmeaza concluzii bazate pe ideologie religioasa. « Indiferent de argumentele de tip medical, viaţa umana are o valoare intrinsecă, în orice formă a sa, chiar şi în cel mai timpuriu şi nediferenţiat stadiu al existenţei embrionare. » Acest argument isi trage valoarea din norme crestine, care ne spun ca sufletul intra in celula in momentul procrearii. Desigur, cand aceste principii luau nastere, nu cunosteam medicina. Fiecare religie raspunde in felul propriu unor intrebari dificile cum ar fi ‘ce ne face oameni ?’ ? Doar faptul ca suntem conceputi? De ce exista avortul? De ce exista o data limita a sarcinii pana la care acesta poate fi facut?  De ce se poate decide avortul atunci cand fatul are leziuni incompatibile cu viata? Deoarece « viata umana » nu este definita « indiferent  de argumentele medicale » cum spune domnul doctor, ci tocmai de argumentele medicale. Atunci cand vezi pe ecograf un fat care are anencefalie (ii lipseste o mare portiune din cap si creier) intrerupi sarcina, tocmai din cauza ca nu exista o «valoare intrinsesca in orice forma» a unei vieti. Si tocmai pentru ca, spre deosebire de vremurile in care aceste lucruri nu puteau fi intelese sau explorate, acum putem sa intelegem si sa cunoastem mai multe, raspunsurile pe care le dam unor intrebari atat de complexe nu pot fi cele care decurg dintr-o carte scrisa acum 2000 de ani.

« Secularizarea excesivă, excluderea spiritualității din viața cotidiană,negarea Divinitatii si a sacrului, abandonarea moralei clasice ne pun în situații absurde: creiem mijloace prin care suntem capabili să prelungim viața, dar nu suntem capabili să le utilizăm într-un climat etic. » Ce inseamna morala clasica? Morala din ce secol ? Clasic, ca in morala secolului XVII ? Atunci cand medicina era practic inexistenta, cand singurele lucruri dupa care functiona societatea se bazau pe notiuni religioase si speranta de viata era de 40 de ani? Apeluri vagi la un trecut, care nu a fost nici glorios, nici etic, nici moral. Acum  suntem capabili sa purtam discutii intr-un climat etic, deoarece nu mai suntem intr-o perioada in care orice discutie inafara a unei dogme religioase, te-ar scoate inafara societatii, sau mai rau, te-ar duce la ardere pe rug. Cineva doreste sa vada cum e intr-o societate cu o ‘morala clasica’? Poate merge in Pakistan, sa vada comportamente in interiorul unei societati  care functioneaza dupa norme religioase si sa decida pentru sine, din ce societate vrea sa faca parte.

« P.S.1: Sper să fie prilej de meditație pentru cei care susțin statul autoritar în domeniul sănătății Niciodată statul nu știe mai bine decât părintele informat și iubitor ce este bun pentru copilul său. » Alt argument surprinzator din partea unui medic. Parintele « informat « de pe site-ul Oliviei Steer si iubitor, care decide sa nu isi vaccineze copilul, stie mai bine decat statul ? Nu, un parinte nu stie « tot timpul ce e mai bine». Parinti iubitori si informati din texte religioase isi supun fetitele circumciziei si peste 200 milioane de femei  traiesc dupa ce au trecut prin aceasta suferinta, care-si trage seva din morala religioasa si din iubirea parintilor, in ciuda legilor care au incercat sa opreasca aceasta practica. Nu domnule profesor, parintii nu stiu tot timpul ce e mai bine.

« P.S.2: Pentru snobii, care idealizează și idolatrizează societatea post-modernă: prezenta notiță nu constitue o atingere a independența justiției și a statului de drept. Ea este o manifestare omenească de revoltă față de abuzurile la care din motive ideologice închidem ochii.  « . Nimeni nu are motive ‘ideologice’ sa inchida ochii in fata abuzurilor. Dimpotriva! Ideologiile sunt cele care ne fac sa luam decizii pe care le consideram bune, dar care aduc atingere independentei si libertatii altor persoane. Asa cum, datorita ideologiei, domnul profesor spune despre judecatorul din cazul Alfie (au fost mai multi, dar facem abstractie) ca e « secularist care militeaza pentru libertatea sexuala ». Judecatorul Hayden (pe care forurile conservatoare crestine) l-au pictat ca un secularist imoral, a spus numai ca crede ca toti avem drepturi egale. Si trebuie sa recunoastem : ideologia si dogma sunt cele care ne impiedica de multe ori sa luam deciziile bune. Nu pot decat sa inchei cu citatul lui Steven Weinberg: ‘Cu sau fără religie, oamenii buni ar face lucruri bune și oamenii răi ar face lucruri rele. Dar pentru ca oamenii buni să facă lucruri rele, este nevoie de religie’.

Biografie:

  1. Johnson DH. Helga Wanglie Revisited: Medical Futility and the Limits of Autonomy. Cambridge Q Healthc Ethics. 1993;2(2):161. doi:10.1017/S0963180100000864.
  2. Oldershaw JB, Atkinson J, Boshes LD, ” ’ FCP. Persistent Vegetative State: Medical, Ethical, Religious, Economic and Legal Perspectives. DePaul J Heal Care Law DePaul J Heal Care L. 1997;1(495). http://via.library.depaul.edu/jhcl. Accessed May 4, 2018.
  3. Welie JVM, Ten Have HA. The ethics of forgoing life-sustaining treatment: Theoretical considerations and clinical decision making. Multidiscip Respir Med. 2014;9(1):1-8. doi:10.1186/2049-6958-9-14.
  4. Ethical framework on end of life care. https://hospicefoundation.ie/publications/ethics/. Accessed May 4, 2018.