Generalitati

Din punct de vedere anatomic, coloana vertebrala umana este constituita in general din 33 de vertebre, impartite in cinci segmente. Trei dintre acestea, respectiv segmentul cervical (7 vertebre), toracic (12 vertebre), lombar (5 vertebre) sunt constituite din vertebre separate. Sacrul este format din cinci vertebre fuzionate si asigura conexiunea cu coccisul care este format din 4-5 vertebre. Anatomo-functional, coloana vertebrala poate fi privita ca un complex format din elementele osoase, discurile interverebrale, elementele articulare si ligamentare. De-asemenea, aici trebuie incluse si elementele nervoase si vasculare adiacente, avand in vedere relatia intima anatomica, functionala si patologica dintre acestea.

O serie de foramene (gauri) existente intre vertebre permit nervilor spinali sa comunice cu maduva spinarii. Legatura dintre vertebre este mentinuta de o serie de ligamente, de articulatiile  dintre vertebre si de o serie de muschi. Cei mai multi muschi care contribuie la pozitia si mentinerea coloanei vertebrale sunt localizate la nivel latero-posterior si se insera la nivelul coloanei. Exista insa si muschi care produc miscari spinale majore, precum muschii abdominali anteriori, care sunt situati la distanta de coloana vertebrala si nu se insera la nivelul acesteia (1).

Fiecare vertebra (cu exceptia vertebrei C1) este formata dintr-un corp, situat anterior si arcul vertebral, situat posterior.  Marimea corpilor vertebrali variaza considerabil, insa corpii nu prezinta trasaturi specifice unei anumite zonce, cu exceptia fatetelor articulare costale de la nivelul coloanei toracice. Corpii se ataseaza de elementele posterioare, prin pediculi. Intre pediculi se gasesc doua lamine si un proces emergent de la intersectia lor, procesul spinos. La nivelul jonctiunii dintre pediculi si lamine se gasesc procese articulare, cate doua in fiecare directie, care articuleaza vertebrele intre ele si mentin integritatea coloanei vertebrale. Corpii impreuna cu elementele posterioare protejeaza din toate directiile elementele nervoase.

In timpul dezvoltarii intrauterine, se formeaza curburile primare de la nivelul coloanei, respectiv cifoza toracica si sacrata. In copilarie se dezvolta celalalte doua curburi, respectiv lordoza cervicala si cea lombara.  Acestea apar din cauza fortei gravitationale, care prin actiunea ei determina necesitatea unor forte care sa permita mentinerea capului ridicat si a ortostatiunii.  Fortele care actioneaza asupra unei coloane sunt foarte puternice, astfel incat invelisul exterior, care intampina direct aceste forte, este format din os dur, cortical. Osul spongios din interiorul corpilor vertebrelor, asigura un compromis intre duritatea necesara si greutatatea scazuta. Elementele posterioare asigura pe langa protectia maduvei spinarii o parghie pentru muschi, astfel incat sa ne putem indoi de la nivelul coloanei.

Fatetele articulare nu suporta forte semnificative, decat in momentul in care corpul este in extensie sau in rotatie. Datorita rotatiei, procesele articulare cervicale nu restrictioneaza semnificativ aceasta miscare, insa orientarea lornu pemite decat un grad mai redus de flexie si extensie. La nivel lombar, orientarea acestora, permite flexia si extensia, insa nu permite o rotatie semnificativa.

Pediculii au aproximativ jumatate din marimea corpului vertebral, astfel incat intre ei se formeaza « santurile » prin care nervii spinali parasesc maduva spinarii.

Coloana verterbala toraco-lombara (CVTL) consta din 12 vertebre toracice si din cinci vertebre lombare. Din punct de vedere functional, coloana vertebrala toracica, relativ imobila, se continua cu o regiune vertebrala lombara mobila. Aceasta este continuata de regiunea sacroiliaca, alta regiune imobila. Acest lucru determina ca modul de distribuire a fortelor in directie cranio-caudala la nivelul celor doua regiuni sa fie diferit. Din acest considerent si anatomia acestor doua regiuni, desi asemanatoare, difera in anumite puncte.

Intre vertebre exista un numar de 23 de discuri intervertebrale. Acestea permit efectuarea miscarilor si actioneaza ca elemente care absorb fortele care actioneaza asupra coloanei si le ditribuie in jur. Nucleul pulpos este o structura gelatinoasa, cu un continut mare de lichid care se gaseste in mijlocul discului si este inconjurat de inelul fibros care este alcatuit din fibre de colagen. Datorită imbatranirii si uzurii, nucleul pulpos va pierde in timp lichid, cea ce face ca discurile sa devina mai spongioase. Acest proces, cunoscut sub numele de degenerare discala, începe destul de devreme în viață, uneori la adulti tineri. Aceste discuri degenerate pot fi una din cauzele frecvente ale durerilor de spate lombare, care afecteaza frecvent oamenii.

Discul intervertebral suporta in mod normal peste 50% din presiunea care actioneaza asupra coloanei, in timp ce articulatiile posterioare suporta numai in jur de 30%. Pe masura ce scade inaltimea discului, tot mai multa presiune va actiona asupra elementelor posterioare articulare. De-acea acestea se vor hipertrofia in timp, putand da nastere asa numitei stenoze.

Particularitati anatomice ale coloanei cervicale

La acest nivel, cele 7 vertebre trebuie sa permita miscari ample de rotatie. Tocmai de-aceea, intre primele doua vertebre, C1 si C2 (sau atlas si axis), nu exista disc intervertebral. Vertebra C2 prezinta un dinte, numit odontoida, care patrunde intr-un spatiu de la nivelul vertebrei C1. O serie de ligamente puternice, mentin capul atasat la vertebra C1 si pe aceasta la C2. Un mare numar de muschi de la acest nivel, care se insera pe vertebrele cervicale si pe regiunea occipitala a capului, permit ca la acest nivel sa se realizeze peste 50% din miscarea de rotatie a gatului. Celalalte vertebre cervicale contribuie mult mai putin la rotatie, in schimb contribuie mai mult la flexie si extensie. Cea mai frecventa patologie care apare la acest nivel este hernia de disc cervicala.

Particularitati anatomice ale coloanei vertebrale toracice

Are in mod fiziologic o curba cifotica si este rigida datorita faptului ca se articuleaza cu 12 perechi de coaste. Vertebrele toracice nu au aceasi dimensiune, ci cresc in dimensiune in directie cranio-caudala-de sus in jos. Marimea maxima este de obicei in zona T7-T8, iar discurile intervertebrale de la acest nivel au un rol major in a influenta gradul cifozei toracice. Valoarea acesteia este intre 10° si 40°. Din acest punct de vedere, coloana vertebrala toracica, se diferentiaza de coloana lombara. La nivelul T1-T8, la baza pediculilor exista doua demi-fatete articulare costale, care se ataseaza la coastele adiacente. Vertebra T1 prezinta o singura fateta articulara pentru prima coasta. Vertebra T9 nu se mai articuleaza cu coasta 10, de-aceea prezinta doar procesul articular superior. Orientarea proceselor articulare la acest nivel permite numai o usoara miscare de rotatie, care este restrictionata si mai mult de existenta coastelor (3).  Avand in vedere segmentele mobile adiacente, zonele de tranzitie (C7-D1) si (T12-L1) prezinta un risc crescut de lezare, in special un risc crescut de aparitie a fracturilor vertebrale(5).

Canalul medular este cel mai ingust la nivel toracic superior, comparativ cu zonele adiacente. Pe de alta parte, in aceasta zona se gaseste cusca toracia si si cea mai mare masa de muschi paravertebrali, care sa protejeze, impreuna cu osul, canalul medular. Combinatia acestor aspecte determina ca fracturile toracice, sa fie de felul « totul sau nimic ». Este nevoie de o forta kinetica mult mai mare decat in celalalte zone pentru ca o fractura sa apara, insa daca aceasta aper, exista o sansa mult mai mare ca ea sa afecteze elementele nervoase (5). Riscul de aparitie a herniei de disc toracice este mult mai mica fata de celalalte zone.

Particularitati anatomice ale coloanei vertebrale lombare

Cele 5 vertebre lombare sunt mult mai mari decat cele din regiunea cervico-dorsala iar la acest nivel curbura este una lordotica.Procesele spinoase sunt mai groase, iar in timp ce pediculii verterbrali sunt mai mici, corpii vertebrali sunt mai mari atat in plan coronal cat si sagital. Procesele transverse sunt mai mari decat cele din regiunile superioare, se prelungesc pana la nivelul corpului vertebral nu doar de pediculi, vertebrele lombare fiind usor de recunoscut din acest motiv. La nivel L2-L4 peretii anteriori si posteriori ai corpilor vertebrali au dimensiun asemanatoare. La nivel L1 si L5, peretii posteriori au dimensiuni mai reduse decat cei anteriori, datorita angulatiei toracolombare si lombosacrate.  Foramenele intervertebrale sunt triunghiulare in plan sagital (lateral) si sa aiba o dimensiune mai mica. In cazul patologiilor care determina hipertrofia proceselor articulare, cum ar fi stenoza lombara acest lucru poate determina o compresiune mai timpurie si mai accentuata a radacinilor nervoase in aceasta regiune (10).

Procesele spinoase sunt orientate inferior, dimensiunea lor crescand de la L1 pana la L3 si apoi scazand la nivelul ultimelor doua vertebre (7).   Discurile intervertebrale lombare sunt cele mai solicitate, deoarece asupra lor actioneaza cea mai mare presiune, iar acesta este motivul pentru care cea mai frecventa patologie neurochirurgicala care apare la nivelul coloanei lombare este hernia de disc.

 

  1. Mancall 1927- EL, Brock DG, Gray  1825-1861 H, editors. Gray’s clinical neuroanatomy : the anatomic basis for clinical neuroscience / editor, Elliott L. Mancall . Clinical neuroanatomy. Philadelphia: Philadelphia : Elsevier/Saunders, 2011.; 2011.
  2. Waxman author SG. Clinical neuroanatomy / Stephen G. Waxman. Waxman SG, editor. New York : McGraw-Hill Education Medical, [2013]; 2013.
  3. Herkowitz HN, Rothman 1936- RH, Simeone  1936- FA, editors. Rothman-Simeone, the spine. Spine. Philadelphia, Pa. : Philadelphia, Pa. ; 2006.
  4. Benzel EC, editor. Biomechanics of spine stabilization / editor, Edward C. Benzel. New York : New York ; 1995.
  5. Benzel EC, Francis TB. Spine surgery : techniques, complication avoidance, and management. 3rd ed. Philadelphia, PA: Elsevier/Saunders; 2012. 2 volumes.
  6. Rothman 1936- RH, Simeone  1936- FA, editors. The spine / edited by Richard H. Rothman and Frederick A. Simeone. Philadelphia : Philadelphia ; 1982.
  7. Baaj AA. Handbook of spine surgery. New York.: Thieme; 2012.
  8. Corbett S, AOSpine International (Firm). Introduction to spine surgery : essentials for ORP, fellows, and residents. AOSpine International; 2006. 282 p.
  9. Lewandrowski K-U. Endoscopic spinal surgery / Kai-Uwe Lewandrowski, Sang-Ho Lee, Menno Iprenburg. Lee S-H, Iprenburg M, editors. London: London : JP Medical, 2013.; 2013.
  10. Bogduk N. Clinical and radiological anatomy of the lumbar spine / Nikolai Bogduk . Bogduk N, editor. Edinburgh: Edinburgh : Churchill Livingstone, 2012.; 2012.